duminică, 1 mai 2011

Noaptea

Ce se întâmplă oare noaptea, de mă simt atât de diferit, atât de schimbat. Parcă o cu totul altă fiinţă sălăşluieşte în adâncuri, trezindu-se la viaţă doar după ce apune soarele.

Într-un fel iubesc noaptea fiindcă ascunde toate defectele într-o pătură de întuneric. Defectele lumii, defectele mele. Noapte e perfectă. E frumoasă şi maiestuoasă, iubitoare şi grijulie. E amanta perfectă. De ce spun amantă şi nu iubită? Pentru că noaptea te face sa o vrei şi sa faci sacrificii pentru ea, pentru că ea, la sfârşitul zilei, îţi alină orice suferinţă, îţi curată orice rană.
Da, noapte rănile se cicatrizează, simţurile amorţesc, durerea dispărând.
Dar după ce trece noaptea, rănile se redeschid, durerea te macină mai rău ca înainte, toate astea, fiindcă...