Teza mea

    Sunt sigur ca va veni o vreme când orice rana de pe pielea unui copil se va cicatriza, iar urma ei se va estompa și va pieri instantaneu, când toată satira ofensatoare a contradicțiilor lumesti și orice născocire infama a creierului euclidian omenesc, neputincios și mic ca un biet atom, vor dispărea, când, la sfârșitul lumii, clipa se va transforma în veșnicie și armonia suprema se va răspândi în tot universul, când se va întâmpla sa apară ceva într-atât de scump, de prețios si binefăcător, încât sa îndestuleze toate inimile și sa stingă toate revoltele, sa zădărnicească toate faptele rele săvârșite acum și sa răscumpere sangele vărsat de oameni, sa le trezească dorința de a ierta și de a găsi o justificare pentru tot ce se întâmpla pe pământ; cu toate ca valoarea acestui element supranatural va fi inestimabila și sa dea Dumnezeu ca el sa apară, eu îl voi refuza de la bun început, îl voi respinge din fașă, nu îl voi admite pentru nimic în lume, îl voi ignora cu desăvârșire. Nu îl voi accepta nici în ruptul capului, nu vreau sa îl accept!... Fie ca liniile paralele sa se intersecteze la infinit și, chiar dacă eu însumi voi urmări acest fenomen, voi vedea cu ochii mei și voi declara ca s-au intersectat, ma voi opune însa din răsputeri și nu voi accepta nimic din toate acestea. Acesta-s eu, aceasta e teza mea.